Letonia este o ţară baltică în Europa de Nord. Capitala ţării este Rīga. Graniţa de vest a ţării o constituie Marea Baltică. În nord şi în sud, Letonia se învecinează cu Estonia şi respectiv Lituania, iar în est cu Rusia. Este membră a Uniunii Europene.

Istoria Letoniei

Letonia există ca stat din 1918, ca urmare a Tratatului de Pace de la Paris şi a acordării de teritorii pe bază etnico-lingvistică. Înainte de 1918, Letonia fusese o provincie a Imperiului Rus, (gubernie) condusă de un guvernator numit de ţar. Numele ei era Livonia, iar teritoriul acesteia includea si sudul Estoniei de astăzi. Denumirea de Livonia datează din perioada primei ocupaţii germane a teritoriilor baltice, de la începutul secolului al XIII-lea şi derivă de la cuvântul Liv, care denumea locuitorii băştinaşi.

Teritoriul baltic populat de aceşti livi a fost treptat colonizat de o populaţie germană în cautare de noi pământuri şi surse de venit. Pretextul prezenţei crescânde a populaţiei germane a fost creştinarea acestei populaţii încă păgâne la începutul anilor 1200. Erau implicaţi în această strategie Biserica Catolică germană şi mai ales scaunul episcopal din Bremen, precum şi cavalerii Ordinului Fraţilor de Sabie, o grupare militară ce-şi pierduse orice menire în Germania odată ce cruciadele luaseră sfârşit. Iniţial cele două instituţii au decis să colaboreze pentru a-şi împărţi teritoriile însuşite, după care relaţia a devenit competitivă şi conflictuală. După o iniţială ripostă a băştinaşilor (triburile live, zemgale, curoniene) ce a durat peste 100 de ani, germanii au reuşit să îşi însuşească majoritatea teritoriilor locale fie prin forţă, fie prin jaf, fie prin alocări ilicite. În acest mod a pierit unul din cele mai razboinice triburi baltice, pruşii. Cavalerii germani au exterminat sistematic orice prezenţă prusacă pe teritoriul baltic, adoptând ulterior numele acestora.

In 1201 a fost fondată Riga, construită treptat pe locul unei foste aşezări live. Oraşul a devenit şi locul de scaun al episcopului de Bremen, acum de Riga - Albert. Datorită prezenţei germane din ce în ce mai numeroase, Riga devine cel mai important centru comercial din golful baltic, la gurile râului Daugava. În mai puţin de 100 de ani, Riga devenise deja membru activ şi cu drepturi depline în cadrul Ligii Hanseatice. Populaţia locală, indiferent de apartenenţa tribală, este exclusă de la administrarea oraşului, având un statut de paria. Riga devine începând cu anii 1210 un oraş preponderent german şi va rămâne aşa pentru următorii 700 de ani.

Anii 1520 afectează şi statutul credincioşilor germani din Riga, când sub influenţa puternică a luteranismului, cavalerii Ordinului Fraţilor de Sabie încearcă să sustragă Bisericii Catolice toate proprietăţile. Populaţia băştinaşă este şi ea implicată, chiar şi indirect, în această feudă şi mulţi localnici (fie livi, fie laţtgali, fie zemgali ori cursi) se convertesc la luternaism ca urmare a promisiunilor celor ce îl promovau şi împotriva prezenţei Bisericii Catolice.